Academic writing
Aceste materiale nu sunt destinate
comercializarii. Copierea si distribuirea lor in scopuri comerciale
este dezaprobata de SACRI.
Sugestii
pentru întocmirea fiselor de lectura
- material pentru uzul studentilor -
Observatie: Aceste sugestii au un caracter pur
introductiv si orientativ si se adreseaza celor care nu utilizeaza
nici un sistem de fise de lectura sau sînt începatori
în folosirea lor.
Fisa de lectura este un instrument personal de
consemnare a unor lecturi, în scopul valorificarii ulterioare
(pentru rezumate, conspecte, prezentari, lucrari).
Avantaje ale folosirii fiselor:
§ Fisele sînt utile în special
atunci cînd lucrarea dorita nu se afla în biblioteca personala
si nici nu e posibila xeroxarea textului. Oricum, chiar daca textul
poate fi procurat în forma lui initiala, e preferabila fisarea.
§ Bine facute, fisele pot fi folosite atît pe termen scurt
(ex. pregatirea pentru un seminar), cît mai ales pe termen lung.
Fisele bibliografice initiale pot fi folosite pentru întocmirea
bibliografiilor, iar celelalte tipuri pentru continutul lucrarilor.
Formate:
§ Sistemul clasic prevede folosirea formatului
A6 (un sfert de coala A4) pentru notarea unei singure idei/ probleme.
§ Unii prefera folosirea unor foi A5 sau chiar A4 (desi acestea
din urma sînt incomode atunci cînd se urmareste compararea
unor idei în mai multe texte).
§ În cazul în care exista posibilitatea, recomand
trecerea în format electronic a fiselor. Lucrul cu ele este
mult mai usor si mai creativ.
§ Oricare ar fi formatul, recomandabila este folosirea unei singure
fete a colii. Oricît de multa economie aparenta s-ar crea prin
folosirea ambelor fete, lucrul cu fisele cere adesea folosirea simultana
a mai multor fise, si „fotografierea” unei idei pe mai
multe fise, fapt imposibil daca se folosesc ambele fete.
Tipuri de fise:
Oricare ar fi tipul utilizat, se recomanda întocmirea
unei fise bibliografice initiale.
Fisa bibliografica initiala trebuie sa contina
informatiile bibliografice ale cartii. Ordinea acestor informatii
poate varia, în functie de sistemul utilizat, dar este preferabila
folosirea constanta a unui singur sistem.
Exemple:
§ Pentru volume de autor:
Nume autor, Titlul complet (inclusiv subtitlu, daca are), Traducator
(daca e vorba de o lucrare tradusa), Numele editurii, Orasul, Anul.
[În cazul lucrarilor clasice, ex. Platon, e utila si precizarea
editiei]
§ Pentru texte în volume coordonate:
Nume autor, Titlul textului în Nume coordonator (ed. sau coord.),
Titlul volumului, Editura, Oras, An, Numar pagini (între care
se afla textul)
§ Pentru texte în reviste:
Nume autor, Titlul textului, Numele revistei, Coordonatele revistei
(numar, serie, an, dupa caz), Numar pagini (între care se afla
textul)
§ Pentru texte de pe internet:
Nume autor, Titlul textului, adresa web completa, data ultimei vizitari.
Alte tipuri de fise:
Fise de idei
Pe fiecare fisa se noteaza în stînga sus ideea principala;
în cuprinsul fisei sînt mentionate argumentele, exemplele,
aspectele particulare ale ideii respective. Ideal ar fi ca fiecare
fisa sa contina o singura idee (sau, eventual, ca o singura idee mai
mare sa fie cuprinsa pe mai multe fise). Aceste fise sînt utile
în pregatirea rezumatelor, conspectelor sau pentru familiarizarea
cu o lucrare.
Fise de citate
Pe fiecare fisa se noteaza unul sau mai multe citate; eventual, în
stînga sus se poate nota ideea centrala. Aceste fise sînt
utile în cazul întocmirii unor lucrari (referate, eseuri
etc.).
Fise combinate
Pot contine elemente din fisele de idei, fisele de citate si notatii
personale.
Sfaturi:
§ Esential: ori de cîte ori se noteaza
o idee/un citat din text pe o fisa, e recomandabil sa se mentioneze
si pagina unde apare; la refolosirea ulterioara, se scuteste efortul
de a rasfoi o întreaga carte dupa un citat de 3 rînduri.
La textele unde se mentioneaza notatia initiala (ex. Platon, notatiile
tip 450b 23) e utila si consemnarea acesteia.
§ Util: Daca în cuprinsul unei aceeasi fise sînt
incluse citate (reproducerea exacta a cuvintelor autorului), idei
din cuprinsul textului si comentarii personale, este esentiala folosirea
unor sisteme de precizare a acestor detalii, pentru ca, la o consultare
ulterioara, sa nu se încurce cuvintele autorului cu comentariile
proprii. Exemple: folosirea mai multor culori, încadrarea pasajelor
în diverse moduri (între ghilimele „ ” citatele,
între paranteze drepte [ ] notatiile personale)
§ Cei mai multi autori recomanda folosirea unor notatii (numerotare,
initiale) pentru a mentine în ordine fisele.
§ În functie de interesul fata de o lucrare, se poate fisa
întreg continutul, sau anumite pagini cheie.
§ Daca intereseaza doar o anumita problema punctuala din cartea
respectiva, e utila consultarea prealabila a cuprinsului (pentru identificarea
anumitor capitole sau subcapitole) sau (în cazul în care
exista) a indexului cartii (pentru identificarea paginilor exacte
unde este tratata o problema/ un autor).
Bibliografie suplimentara:
Umberto Eco, Cum se scrie o teza de licenta,
Pontica, Constanta, 2001.
Structura unui eseu de tip argumentativ
Aproape orice scriere de tip academic este într-un
sens, argumentativa. Eseul argumentativ poate fi descris mai bine
ca “text de tip pedagogic”. Cei mai multi dintre noi trebuie
rareori sa scriem un eseu argumentativ “pur” in viata
de zi cu zi. Cu toate acestea, caracteristicile si componentele unui
eseu argumentativ formeaza baza celor mai multe tipuri de texte academice.
Un eseu argumentativ simplu trebuie impartit in segmente clare, dintre
care patru trebuie sa fie întotdeauna prezente. Aceste patru
parti vor fi discutate in cele ce urmeaza.
1. Introducerea
Cu exceptia câtorva specii literare, precum
romanele politiste, este neobisnuit ca cititorul sa fie plasat direct
in mijlocul actiunii. In cele mai multe tipuri de scriere, primul
lucru pe care îl face autorul este de a introduce subiectul
pe care are de gând sa îl prezinte. Scopul primului paragraf
este de a capta atentia cititorului si de a-i da câteva repere
referitoare la subiect. Paragraful initial urmeaza de obicei o serie
de pasi, de la situatii mai generale înspre situatia specifica
ce urmeaza sa fie abordata. Desi nu exista nici o formula pentru redactarea
introducerii, urmatoarele elemente apar de cele mai multe ori:
Propozitia de introducere: Prima propozitie a
eseului trebuie sa fie suficient de interesanta pentru a determina
cititorul sa citeasca mai departe. Aceasta propozitie ar putea fi
una provocativa sau o întrebare majora. In oricare dintre cazuri,
va trebui ca cititorul sa fie introdus in subiect si focalizat asupra
subiectului ce va fi discutat.
Formularea tezei: E de obicei ultima propozitie
a primului paragraf si serveste ca linie directoare a eseului. Ea
reprezinta ideea care va fi sustinuta de-a lungul întregului
eseu. Pentru multi studenti pare ciudata situarea la bun început
a concluziei pe care o vor desprinde, ei preferând sa lase pentru
sfîrsitul eseului exprimarea pozitiei lor in argumentare. Cu
toate acestea, e firesc si dezirabil ca cititorul sa fie informat
despre teza ce va fi sustinuta in eseu.
2. Sustinerea tezei
Odata ce in introducere a fost pregatit terenul
pentru discutie si a fost prezentata pozitia ce va fi adoptata, urmeaza
partea cea mai extinsa a eseului in care se vor prezenta argumentele
menite sa convinga cititorul. Un eseu bun va convinge cititorul ca
întrucât anumite elemente sunt adevarate si pentru ca
anumite convingeri sunt împartasite de autor si de cititor,
cititorul trebuie prin urmare sa accepte ca valide concluziile autorului.
Modul cel mai obisnuit de a sustine teza este de a face o asertiune
si de a oferi apoi suporturi, dovezi care sa o confirme. De obicei,
dar nu întotdeauna, sustinerea afirmatiei se face prin exemple.
E, de asemenea posibil, sa se înceapa cu o rezumare a exemplelor
(dovezile) si apoi sa se extraga concluzia. Urmatorul paragraf dintr-un
eseu despre cenzura, exemplifica modul in care se prezinta asertiunea
si dovezile.
Cenzura, prin chiar natura ei, este împotriva
principiilor unei societati democratice. [asertiune] Ea este fundamental
antidemocratica pentru ca limiteaza exprimarea si permite câtorva
persoane sa dicteze celor multi ce pot -sau ce nu pot- sa vada, sa
citeasca sau sa asculte. [suport, dovada] De exemplu, retragerea din
circulatie a unei carti controversate, priveaza autorul de un mare
numar de cititori. In acelasi timp, grupul de indivizi care decid
retragerea cartii de pe rafturile librariilor, spune de fapt publicului
sa nu mai citeasca acea carte. [aceste doua exemple dezvolta propozitia
suport.] Aceasta actiune, asadar, apartine mai mult ‘dictat-urii’
decât democratiei. [Reformularea asertiunii initiale]
3. Anticiparea obiectiilor
O practica obisnuita in eseul argumentativ este
ca autorul sa îsi prezinte opiniile si apoi sa considere critic
posibilele pareri opuse. E de asemenea posibil sa se înceapa
cu expunerea punctelor de vedere cu care autorul nu e de acord, sa
le critice cu scopul de a face loc parerii sale. La prima vedere,
expunerea argumentelor opuse ar putea parea contradictorie sau in
detrimentul eseului. Totusi, exista mai multe motive întemeiate
care sa sustina prezentarea argumentelor opuse:
§ Daca obiectiile nu sunt prezentate, autorul suprima deliberat
existenta oricarui contraargument. Situatia risca sa fie perceputa
ca lipsita de obiectivitate si autorul poate pierde simpatia cititorului
§ Argumentul va avea mai multa credibilitate daca este luata
in seama si cealalta latura. Ca in orice alta situatie când
se vrea convingerea unei persoane, vor exista si dezacorduri. Prin
anticiparea obiectiilor si prin demonstrarea vulnerabilitatii lor
in fata argumentelor din eseu, opinia autorului poate câstiga
acordul cititorului.
§ Practica includerii punctelor opuse, cultiva gândirea
critica, fortând autorul sa se situeze pe sine intr-o dezbatere
continua si sa constientizeze ca alte puncte de vedere nu numai ca
exista, dar pot sa aiba si validitate.
4. Concluziile
In conditiile in care s-a spus deja in introducere
ce parere va fi sustinuta, multi studenti sunt nesiguri ce sa scrie
in concluzie. Concluzia e o parte foarte importanta a eseului pentru
ca însumeaza teza si argumentele in favoarea ei, lasând
cititorului o imagine clara asupra pozitiei pe care o adopta autorul.
Nu e recomandat ca la acest stadiu sa se introduca idei noi, care
nu au fost abordate in eseu. E de asemenea neîntelept a folosi
concluziile ca loc de exprimare a opiniei proprii, ca loc pentru ‘ceea
ce cred eu’. Facând asa, cititorul poate avea impresia
ca oricine poate gândi ce doreste. In principiu, ideea e adevarata.
Cu toate acestea, autorul trebuie sa-si aminteasca scopul pentru care
a scris eseul. Acesta e nu doar de a spune cititorilor care e pozitia
sa fata de subiect, ce gândeste, ci si de a-i convinge de validitatea
argumentelor sale, pe care sa doreasca si ei sa le sustina, sau macar
sa le cunoasca. De aceea, e absolut ineficient a spune ca oricare
pozitie fata de subiect e in egala masura de îndreptatita.
Trasaturile cele mai frecvent intalnite ale concluziei
unui eseu argumentativ sunt:
Sinteza argumentului: In concluzie, autorul trebuie sa reformuleze
si sa rezume foarte scurt principalele puncte ale argumentului.
Reformularea tezei: Autorul reformuleaza si sustine importanta tezei,
întrucât întregul eseu a gravitat in jurul demonstrarii
sale. Unii considera ca a rescrie teza intocmai este o metoda retorica
foarte eficienta. Alte persoane considera ca este bine a se reformula
teza.
Propozitiile de final:
Aceasta sectiune semnaleaza sfârsitul eseului
si sau o impresie de final cititorului. Iata câteva posibile
moduri de scriere a ultimelor propozitii:
§ Discuta viitorul subiectului prezentat. Aceasta poate accentua
importanta eseului. De asemenea, aceasta poate ajuta cititorul sa
aplice noua informatie sau sa vada lucrurile global
§ Da cititorului ceva la care sa se gândeasca, poate un
mod de a utiliza eseul in viata de zi cu zi
§ Revine la primele propozitii pentru a da o forma circulara
eseului
§ Pune întrebari, ori cititorului, ori întrebari
generale, care sa ajute cititorul sa obtina o noua perspectiva asupra
subiectului
A fost prezentata aici îndeosebi structura
unui eseu argumentativ. Totusi, aceasta structura poate fi aplicata
si in alte tipuri de scriere academica. Aproape toate lucrarile include
o introducere si o încheiere. Oricând trebuie prezentate
argumente care sa sustina o teza, este bine a se include si posibilele
obiectii alaturi de argumente care sa le problematizeze validitatea.
De-a lungul întregului eseu, autorul trebuie sa aiba in minte
cititorul caruia I se adreseaza si care sunt asteptarile acestuia.
Tinând seama de aceste lucruri, elaborarea unui eseu va fi mai
eficienta.
Argumentarea in paragraf
Ce e un paragraf?
Un paragraf e un grup de propozitii care sustin
si dezvolta o singura idee sau un singur aspect al unui subiect mai
larg. Paragrafu intruneste trei functii:
§ Introduce un nou subiect ( sau aspect al unui subiect) si il
dezvolta
§ Face vizual si logic distinctia dintre noul subiect fata de
cel anterior si fata de cel care urmeaza
§ Realizeaza o relatie logiga intre propozitiile din interiorul
sau
Structura unui paragraf
Ca si eseul in intregul sau, paragraful are o
structura care include o propozitie ce introduce subiectul, o dezvoltare
a acestei propozitii si o concluzie. Multi teoreticieni au incercat
sa dezvolte sisteme care sa descrie rolul acestor propozitii in paragraf,
dar cele mai multe dintre aceste sisteme trebuie sa fie foarte flexibile
ca sa ia in considerare variatia stilurilor de scriere. Cu toate acestea,
exista, totusi, o tipologie a propozitiilor care este bine sa apara
intr-un paragraf.
a. Propozitia-subiect
Cele mai multe paragrafe au o propozitie ce prezinta
subiectul ce urmeaza a fi discutat.Restul paragrafului ramane sa dezvolte
si sa explice aceasta propozitie. Deoarece ea introduce subiectul,
aceasta propozitie e de obicei prima intr-un paragraf. E eficienta
asezarea ei la inceput pentru ca astfel cititorul stie imediat despre
ce va fi vorba in acel paragraf.
Exemplu:
S-au scris multe despre problemele sociale create de tranzitia la
democratie in Europa de Est.
In anumite situatii, totusi, propozitia-subiect
poate aparea in alt loc in paragra. Un exemplu este paragraful introductiv
al unui eseu , unde propozitia-subiect va aparea ca ultima din paragraf.
Un caz in care un paragraf nu are o propozitie –subiect e acela
in care acel paragraf asigura trecerea sau e al doilea sau al treilea
dintr-o serie de paragrafe ce dezvolta aceeasi idee.
b. Expansiunea sau reformularea
E foarte obisnuit ca dupa prima propozitie, autorul
sa o dezvolte. Aceasta poate implica o reformulare mai detaliata a
primei propozitii. E un truc stilistic des intalnit a incepe cu o
propozitie relativ simpla si a o reformula apoi.
Exemplu:
Intr-adevar, problemele sociale ale tranzitiei par mai greu de depasit
decat oricare alte probleme politice sau economice.
c. Limitarea
O alta strategie comuna dupa propozitia –subiect
este ca imediat sa se limitezeparagraful la un aspect precis al problemei
ce va fi discutata.
Exemplu:
Printre aceste probleme, totusi, unele dintre cele mai serioase sunt
cele traite de femei, fie asta in familie sau la locul de munca.
d. Ilustrarea
O trasatura comuna a unui bun paragraf este aducerea
exemplelor care sa sustina subiectul.Aceasta practica poate fi foarte
utila in convingerea cititorului de validitatea opiniei autorului.
Aceasta ilustrare poate lua forma citarii sau a referintelor la alte
lucrari.
Exemplu:
Cercetari desfasurate de Hofstetter si Igel (1995), de exemplu, arata
ca in fosta Germanie de Est, femeile au avut o mai mare rata a depresiilor,
au apelat de mai multe ori decat barbatii la ajutorul psihiatric pentru
a face fata schimbarilor sociale.
e. Analiza
E, desigur, insuficient sa ‘aruncam’
un exemplu in fata cititorilor. Daca ofera un exemplu, autorul trebuie
sa il analizeze si sa arate ce demonstreaza acest exemplu, cu ce contribuie
acesta la argumentarea propozitiei- subiect, ce se poate invata din
el. Analiza poate fi realizata in relatie directa cu prima propozitie
prin analizarea unor aspecte ale subiectului, expansiunea sau limitarile
lui.
Exemplu:
In acelasi timp, nu poate fi trecut cu vederea faptul ca datele cercetarii
pot fi influentate de faptul ca barbatii refuza sa apeleze la ajutor
psihiatric de teama de a aparea slabi. Totusi, cercetari similare
din Ungaria (Radnoti 1997) au aratat ca domeniile in care s-a petrecut
cea mai mare schimbare sociala sunt cele ale conflictului dintre pastrarea
locului de munca si cresterea copiilor. Acestea sunt, fara indoiala,
sectoarele in care sunt implicate mai mult femeile.
f. Concluzia
Autorul e bine sa finalizeze printr-o propozitie
care reitereaza sau reformuleaza propozitia initiala a paragrafului.
Ar putea sa apara o suprapunere intre analiza si concluzie, pentru
ca analiza reitereaza propozitia -subiect. Totusi, una dintre ele
(analiza sau concluzia) trebuie sa apara. Un paragraf eficinent rareori
se termina cu un exemplu.
Exemplu:
Devine clar, asadar, ca studiul efectelor sociale ale tranzitiei nu
trebuie sa ignore componenta de gen.
Cum se scrie un abstract?
Un abstract este o expunere de sine stãtãtoare
care prezinta pe scurt informatiile esentiale ale unei lucrari, ale
unui articol sau ale unei carti; prezinta obiectivele, metodele, rezultatele
si concluziile unei cercetari, are un stil foarte scurt si nerepetitiv.
Se scrie dupa ce lucrarea a fost terminata. Abstractul
in sine este un mini-eseu. Un abstract bun nu trebuie sa depaseasca
250 de cuvinte.
Exista doua tipuri distincte de abstract:
DESCRIPTIV: are
rolul doar de a identifica aria ce urmeaza a fi explorata in lucrare.Se
foloseste mai mult in cazul rapoartelor si a monografiilor. Expune
scopul elaborarii acelei lucrari sau raport. Se refera numai la organizarea
lucrarii, nu si la continut. Are un rol asemanator cuprinsului unei
carti si e util mai ales bibiotecarilor. De cele mai multe ori, un
eseu de tip descriptiv este ca un cuprins al lucrarii.Spre deosebire
de citirea unui abstract informativ, cel descriptiv nu poate substitui
citirea articolului.
INFORMATIV: rezuma
intreaga lucrare si ofera cititorului o privire de ansamblu asupra
elementelor care vor fi discutate in eseu. Nu reprezinta mai mult
de 10% din intreaga lucrare. Desi exista aceasta clasificare, cea
mai des intalnita practica e de a scrie abstracte informative.
Un abstract informativ au de obicei urmatorul
format:
- informatie de plecare (citat bibliografic sau alta identificare
a unui document)
- reformulare concisa a subiectului, incluzand problema initialã
- Prezentarea intrebarii la care raspunde lucrarea
- Sinteza rezultatelor
- prezentarea pe scurt a ideilor principale/ argumentelor
- Prezentarea concluziilor sau a recomandaril;or
- metodologie (pentru lucrarile experimentale) si rezultate
- concluzii majore, eventual recomandari
Limbaj:
- Timpul verbelor trebuie sa fie trecut, pentru
ca abstractul prezinta o munca finalizata
- Nu se folosesc abrevieri, referinte, acronime.
- Fiecare propozitie trebuie sa contina cat mai multa informatie posibil,
mai ales propozitia-tema, care trebuie sa cuprinda ideea principala
sau subiectul
- Abstractul trebuie sa fie inteles si fara text
- Nu trebuie inclusa vreo informatie sau concluzie ce nu apare si
in lucrare
- Sunt de evitat formulari de tipul: vor fi prezentate/ discutate
- E indicata folosirea diatezei active si a limbajului familiar cititorului
potential
Marime si format:
- Marimea unui abstract e 100-200 cuvinte;
- Formatul abstractului e un paragraf, single space
- E bine ca propozitiile sa fie lucrate separat si apoi puse in legatura
Rezumate de analizat :
Abstract :
Articolul abordeaza exemplul elvetian recent al procesului prin care
intrarii femeile au fost incluse in institutiile guvernamentale. Articolul
sustine ca acest proces a fost intarziat printr-un complex de imprejurari
sociopolitice, care include presiuni federale si ezitari, schimbari
demografice si ale culturii politice precum si problema inlocuirii
a ceea ce era considerat un drept al femeilor la amenintarea institutiilor
patriarhale. Cazul ilustreaza succesul activismului politic de tip
conservator si astfel, problematizeaza asumptia ca schimbarea poate
fi realizata numai prin transformari sociale radicale.
Abstract :
Articolul examineaza posibilele forme de rezistenta in abordarea problematicii
de gen care pot aparea în sistemele de învatamânt
postcomuniste. Articolul analizeaza pe rand: lipsa suportului institutional,
curriculum-ul de tip conservator, precum si perspectiva cadrelor didactice
asupra problematicii de gen. Articolul analizeaza câteva prioritati
pentru îmbunatatirea educatiei civice: specializarea cadrelor
didactice, crearea pentru elevi a posibilitatilor de practicare a
exercitiului democratic precum si crearea suportului institutional.
Concluzia este ca in Romania, introducerea elementelor de gen in educatie
trebuie sa inceapa cu formarea unui cadru institutional si cu pregatirea
cadrelor didactice.
Abstract:
In timpul colonizarii Algeriei, valul si odata cu acesta, femeile,
au devenit simbolul rezistentei, dar si al dorintei de subordonare
din partea Frantei. Articolul analizeaza semnificatia valului Islamic
si schimbarea sa in timpul Razboiului de Independenta dintr-un simbol
religios si traditional, intr-unul politic. Articolul se concentreaza
asupra simbolisticii religioase si a celei traditionale a vãlului.
Pentru semnificatiile religioase sunt citate fragmente din Coran care
include simbolistica sacra a vãlului. Pentru semnificatiile
traditionale sunt citate si comparate fragmente din texte laice care
normeaza si impun practica vãlului. Articolul contrazice ideea
ca femeile algeriene au fost apolitice. Departe de a fi o absenta,
femeile algerine s-au implicat in cucerirea Independentei din 1954.
Cum se scrie un research
proposal?
Paragraful 1: Care
e intrebarea teoretica generala care ghideaza cercetarea si de ce
este ea importanta?
- este o intrebare generala, nu una specifica
- lucrarea nu va raspunde la aceasta intrebare
- intrebarea e diferita de cea a lucrarii, dar o include
- intrebare cu raspuns evident
Exemplu: In toate tarile globului,
femeile castiga mai putin decat barbatii pentru aceeasi munca, chiar
si atunci cand ele sunt mai bine educate. Cum se explica acest fenomen?
Paragraful 2: Care
e intrebarea specifica la care autorul vrea sa raspunda in lucrare
si in ce mod se leaga aceasta de intrebarea generala?
- este intrebarea la care, de fapt, se va raspunde
- sunt de preferat intrebarile problematizatoare celor descriptive
- intrebare fara un raspuns evident
- intrebarile care presupun comparatii, legaturi intre doua concepte
etc. ofera mai multe resurse de interpretare
Exemplu: Cum decid managerii
companiilor private cat sa plateasca noilor angajati si ce diferentieri
de gen fac? Aceasta intrebare urmareste diferentele initiale de salarizare
dintre femei si barbati. Ea va explica daca femeile sunt sau nu dezavantajate
de la inceputul intrarii lor pe piata muncii.
Paragraful 3: Ce
tipuri de raspunsuri la intrebarea precedenta pot fi asteptate?
(mai mult de un raspuns)
Exemplu: Managerii fac discriminari:
ei asuma ca femeile lucreaza mai putin din cauza responsabilitatilor
de acasa, ca este posibil sa intre in concediu de maternitate, ca
sunt mai putin interesat de promovare etc. In acest mod, dezavantajarea
femeilor incepe de la intrarea lor pe piata muncii. Alternativ, managerii
nu fac discriminari: la intrarea in munca, femeile si barbatii primsc
aceeasi suma daca au aceleasi calificari. Diferentele de salarizare
intervin mai tarziu in cariera. Este posibil, de asemenea sa existe
niste factori care cauzeaza discriminarea la angajare cum ar fi……..
Paragraful 4: Prin
ce e speciala tema/ cazul/ locatia aleasa? Daca am fi facut cercetarea
in alt mod, care ar fi fost diferenta/ dezavantajul?
Exemplu: Situatia aparte a Romaniei:
ce anume e particular in legatura cu tema: marea proportie a femeilor
educate care sunt angajate in posturi de conducere, in comparatie
cu istoria participarii femeilor pe piata muncii etc. Aceasta sugereaza
ca femeile sunt capabile sa reduca inegalitatile de gen. Aceasta idee
ar putea pune sub semnul intrebarii …etc.
Paragraful 5: Ce
fel de surse vor fi folosite, care sunt posibilele deficiente/ limitari
ale temei?
Exemplu: Pentru a studia
tipurile de segregare de gen, voi face interviuri cu persoane ce detin
posturi de manageri in trei companii din Romania. Interviurile vor
urmari criteriile de angajare. Voi calcula rata schimbarii personalului
in functie de gen etc.
Pasi in redactarea unei lucrari
de diploma sau de masterat
download *.rtf
Rezumatul
Rezumatul e o scurta prezentare a ideilor principale
dintr-un text sau a temei unui text folosind cuvintele cititorului.
Un rezumat:
- ajuta cititorul sa isi aminteasca cele mai importante elemente ale
unui text sau ale unui fragment de lectura
- creeaza o versiune condensata a ideilor si informatiilor dintr-un
text
- poate fi un mijloc de a integra ideile autorului in alte lucrari
ale cititorului
Un rezumat nu presupune:
- evaluarea meritelor lucrarii rezumate
- prezentarea de catre cititor unei critici a lucrarii
Forma unui rezumat:
- prezinta numele autorului si al lucrarii rezumate
- prezinta tema si/ sau teza principala a autorului
- prezinta principalele idei in ordinea in care apar ele in text
- realizeaza conexiuni logice intre idei
- explica scopul si strategia folosita de autor in lucrare
Pasi in elaborarea unui rezumat:
A. Citirea si luarea notitelor
Cititorul:
1. Parcurge cu privirea intregul text si anticipã
punctele importante
2. Citeste articolul foarte atent
3. Noteaza nu mai mult de cinci cuvinte pentru fiecare paragraf
4. Identifica ideea principala a fiecarui paragraf
5. Verificã daca a identificat toate ideile principale ale
lucrarii
6. Identifica ideea de baza/ teza autorului. O reformuleazã
intr-un mod foarte concis folosind numai cuvintele sale. Aceasta va
reprezenta fraza cea mai importanta a rezumatului.
7. Arata în ce fel ideile principale ale fiecarui paragraf sustin
teza articolului. Incearca sa foloseascã numai cuvintele sale.
Daca trebuie sa folosescã si cuvintele autorului, va folosi
citatul. Este bine sa identifice formularile – cheie, sintagmele
importante din text care exprima bine ideile principale. Daca le va
cita în rezumat, noteaza numarul paginii. Trebuie evitate citatele
mai mari de o propozitie.
8. Da informatiile suport pe care le ofera autorul pentru a sustine/
explica ideea principala
B. Redactarea
Primul paragraf al rezumatului va include numele
autorului si al lucrarii rezumate. El va prezenta foarte scurt tema
si/ sau teza principala a autorului. Daca e necesar pentru credibilitatea
rezumatului, include si numele sursei (subliniat) precum si câteva
informatii despre autor.
Se prezinta principalele idei in ordinea in care apar ele in text.
Nu omite idei importante. Trebuie realizate conexiuni logice intre
idei. Explica scopul si strategia folosita de autor in lucrare. Un
posibil sfat pentru evitarea plagiarismului e a pune de o parte textul
original atunci cand se redacteazã rezumatul. Se vor folosi
numai notitele. Daca existã cuvinte de specialitate fãrã
de care e imposibilã întelegerea textului, oferã
scurte explicatii, chiar daca aceste explicatii nu fac parte din text.
Unii profesori considera ca e necesar pentru un
rezumat sa includa si un paragraf de evaluare a textului original
de catre student. Daca se opteaza pentru introducerea unui astfel
de fragment, el va trebui sã rãspunda la urmatoarele
întrebãri: Te-a convins autorul de validitatea tezei/
ideii sale? Textul ti s-a parut a fi scris eficient? Pentru fiecare
dintre întrebãri, ofera justificãri ale rãspunsului
dat.
C. Verificarea
Reciteste textul si rezumatul pentru a verifica
daca ai surprins bine ideile importante si daca ai citat corect.
A nu se confunda rezumatul unui text cu analiza
acestuia. In cazul cursurilor de Literatura, e putin probabil ca profesorul
sa doreasca o simpla rezumare a unui text. In aceste situtii va trebui
inclus un foarte scurt rezumat al textului, dar numai atat cat e necesar
pentru a face clara interpretarea proprie a textului.
Calitatile unui rezumat bun:
Calitãtile unui rezumat sunt claritatea,
concizia, coerenta si independenta.
1. Un rezumat trebuie sa fie clar, inteligibil. Trebuie izolate toate
punctele importante ale textului original si notate pe o lista. Revizuieste
toate aceste idei si include-le în rezumat pe acelea care sunt
indispensabile dezvoltarii tezei autorului.
2. Un rezumat trebuie sa fie concis. Studentii tind ori sa nu extraga
nici o idee importantã dintr-un text ori, dimpotriva, sa evidentieze
ca foarte important 90% din text. Elimina repetitiile si detaliile,
chiar daca autorul revine asupra unor idei. Ca marime, un rezumat
trebuie sa aiba între 1/3 si 1/4 din textul original.
3. Rezumatul trebuie sa aiba coerenta unei demonstratii. El trebuie
sa faca sens ca o lucrare de sine statatoare. Scrie o introducere
si o concluzie.
4. Rezumatul trebuie sa fie independent în sensul ca autorul
acestuia nu trebuie sa il imite pe autorul textului original. Dimportiva,
pe parcursul intregului rezumat, trebuie sa se ‘audã’
vocea persoanei care il redacteaza. Atentie, totusi, pentru a se evita
distorsiunile, confuziile între cele doua voci prin introducerea
unor comentarii de catre autorul rezumatului.
