About us > Permanent programs > The “Ethics and Society” Debate Group (GDES) > Training for Academic Writing

Training for Academic Writing

April-May 2003
The project consisted in a series of 6 practical workshops, conducted by Mihaela Frunza and Maria Boariu, on different topics on Academic Writing (how to write a research proposal, how to write an abstract, how to write a book review, how to write a CV/resumé, etc.)
Sugestii pentru întocmirea fiselor de lectura - download *.rtf
Structura unui eseu de tip argumentativ - download *.rtf
Argumentarea in paragraf - download *.rtf
Cum se scrie un abstract? - download *.rtf
Cum se scrie un research proposal? - download *.rtf
Pasi in redactarea unei lucrari de diploma sau de masterat - download *.rtf

Academic writing


Aceste materiale nu sunt destinate comercializarii. Copierea si distribuirea lor in scopuri comerciale este dezaprobata de SACRI.

Sugestii pentru întocmirea fiselor de lectura

- material pentru uzul studentilor -

Observatie: Aceste sugestii au un caracter pur introductiv si orientativ si se adreseaza celor care nu utilizeaza nici un sistem de fise de lectura sau sînt începatori în folosirea lor.

Fisa de lectura este un instrument personal de consemnare a unor lecturi, în scopul valorificarii ulterioare (pentru rezumate, conspecte, prezentari, lucrari).

Avantaje ale folosirii fiselor:

§ Fisele sînt utile în special atunci cînd lucrarea dorita nu se afla în biblioteca personala si nici nu e posibila xeroxarea textului. Oricum, chiar daca textul poate fi procurat în forma lui initiala, e preferabila fisarea.
§ Bine facute, fisele pot fi folosite atît pe termen scurt (ex. pregatirea pentru un seminar), cît mai ales pe termen lung. Fisele bibliografice initiale pot fi folosite pentru întocmirea bibliografiilor, iar celelalte tipuri pentru continutul lucrarilor.

Formate:

§ Sistemul clasic prevede folosirea formatului A6 (un sfert de coala A4) pentru notarea unei singure idei/ probleme.
§ Unii prefera folosirea unor foi A5 sau chiar A4 (desi acestea din urma sînt incomode atunci cînd se urmareste compararea unor idei în mai multe texte).
§ În cazul în care exista posibilitatea, recomand trecerea în format electronic a fiselor. Lucrul cu ele este mult mai usor si mai creativ.
§ Oricare ar fi formatul, recomandabila este folosirea unei singure fete a colii. Oricît de multa economie aparenta s-ar crea prin folosirea ambelor fete, lucrul cu fisele cere adesea folosirea simultana a mai multor fise, si „fotografierea” unei idei pe mai multe fise, fapt imposibil daca se folosesc ambele fete.

Tipuri de fise:

Oricare ar fi tipul utilizat, se recomanda întocmirea unei fise bibliografice initiale.

Fisa bibliografica initiala trebuie sa contina informatiile bibliografice ale cartii. Ordinea acestor informatii poate varia, în functie de sistemul utilizat, dar este preferabila folosirea constanta a unui singur sistem.

Exemple:

§ Pentru volume de autor:
Nume autor, Titlul complet (inclusiv subtitlu, daca are), Traducator (daca e vorba de o lucrare tradusa), Numele editurii, Orasul, Anul. [În cazul lucrarilor clasice, ex. Platon, e utila si precizarea editiei]
§ Pentru texte în volume coordonate:
Nume autor, Titlul textului în Nume coordonator (ed. sau coord.), Titlul volumului, Editura, Oras, An, Numar pagini (între care se afla textul)
§ Pentru texte în reviste:
Nume autor, Titlul textului, Numele revistei, Coordonatele revistei (numar, serie, an, dupa caz), Numar pagini (între care se afla textul)
§ Pentru texte de pe internet:
Nume autor, Titlul textului, adresa web completa, data ultimei vizitari.

Alte tipuri de fise:

Fise de idei
Pe fiecare fisa se noteaza în stînga sus ideea principala; în cuprinsul fisei sînt mentionate argumentele, exemplele, aspectele particulare ale ideii respective. Ideal ar fi ca fiecare fisa sa contina o singura idee (sau, eventual, ca o singura idee mai mare sa fie cuprinsa pe mai multe fise). Aceste fise sînt utile în pregatirea rezumatelor, conspectelor sau pentru familiarizarea cu o lucrare.

Fise de citate
Pe fiecare fisa se noteaza unul sau mai multe citate; eventual, în stînga sus se poate nota ideea centrala. Aceste fise sînt utile în cazul întocmirii unor lucrari (referate, eseuri etc.).

Fise combinate
Pot contine elemente din fisele de idei, fisele de citate si notatii personale.

Sfaturi:

§ Esential: ori de cîte ori se noteaza o idee/un citat din text pe o fisa, e recomandabil sa se mentioneze si pagina unde apare; la refolosirea ulterioara, se scuteste efortul de a rasfoi o întreaga carte dupa un citat de 3 rînduri. La textele unde se mentioneaza notatia initiala (ex. Platon, notatiile tip 450b 23) e utila si consemnarea acesteia.
§ Util: Daca în cuprinsul unei aceeasi fise sînt incluse citate (reproducerea exacta a cuvintelor autorului), idei din cuprinsul textului si comentarii personale, este esentiala folosirea unor sisteme de precizare a acestor detalii, pentru ca, la o consultare ulterioara, sa nu se încurce cuvintele autorului cu comentariile proprii. Exemple: folosirea mai multor culori, încadrarea pasajelor în diverse moduri (între ghilimele „ ” citatele, între paranteze drepte [ ] notatiile personale)
§ Cei mai multi autori recomanda folosirea unor notatii (numerotare, initiale) pentru a mentine în ordine fisele.
§ În functie de interesul fata de o lucrare, se poate fisa întreg continutul, sau anumite pagini cheie.
§ Daca intereseaza doar o anumita problema punctuala din cartea respectiva, e utila consultarea prealabila a cuprinsului (pentru identificarea anumitor capitole sau subcapitole) sau (în cazul în care exista) a indexului cartii (pentru identificarea paginilor exacte unde este tratata o problema/ un autor).

Bibliografie suplimentara:

Umberto Eco, Cum se scrie o teza de licenta, Pontica, Constanta, 2001.

Structura unui eseu de tip argumentativ

Aproape orice scriere de tip academic este într-un sens, argumentativa. Eseul argumentativ poate fi descris mai bine ca “text de tip pedagogic”. Cei mai multi dintre noi trebuie rareori sa scriem un eseu argumentativ “pur” in viata de zi cu zi. Cu toate acestea, caracteristicile si componentele unui eseu argumentativ formeaza baza celor mai multe tipuri de texte academice. Un eseu argumentativ simplu trebuie impartit in segmente clare, dintre care patru trebuie sa fie întotdeauna prezente. Aceste patru parti vor fi discutate in cele ce urmeaza.

1. Introducerea

Cu exceptia câtorva specii literare, precum romanele politiste, este neobisnuit ca cititorul sa fie plasat direct in mijlocul actiunii. In cele mai multe tipuri de scriere, primul lucru pe care îl face autorul este de a introduce subiectul pe care are de gând sa îl prezinte. Scopul primului paragraf este de a capta atentia cititorului si de a-i da câteva repere referitoare la subiect. Paragraful initial urmeaza de obicei o serie de pasi, de la situatii mai generale înspre situatia specifica ce urmeaza sa fie abordata. Desi nu exista nici o formula pentru redactarea introducerii, urmatoarele elemente apar de cele mai multe ori:

Propozitia de introducere: Prima propozitie a eseului trebuie sa fie suficient de interesanta pentru a determina cititorul sa citeasca mai departe. Aceasta propozitie ar putea fi una provocativa sau o întrebare majora. In oricare dintre cazuri, va trebui ca cititorul sa fie introdus in subiect si focalizat asupra subiectului ce va fi discutat.

Formularea tezei: E de obicei ultima propozitie a primului paragraf si serveste ca linie directoare a eseului. Ea reprezinta ideea care va fi sustinuta de-a lungul întregului eseu. Pentru multi studenti pare ciudata situarea la bun început a concluziei pe care o vor desprinde, ei preferând sa lase pentru sfîrsitul eseului exprimarea pozitiei lor in argumentare. Cu toate acestea, e firesc si dezirabil ca cititorul sa fie informat despre teza ce va fi sustinuta in eseu.

2. Sustinerea tezei

Odata ce in introducere a fost pregatit terenul pentru discutie si a fost prezentata pozitia ce va fi adoptata, urmeaza partea cea mai extinsa a eseului in care se vor prezenta argumentele menite sa convinga cititorul. Un eseu bun va convinge cititorul ca întrucât anumite elemente sunt adevarate si pentru ca anumite convingeri sunt împartasite de autor si de cititor, cititorul trebuie prin urmare sa accepte ca valide concluziile autorului.
Modul cel mai obisnuit de a sustine teza este de a face o asertiune si de a oferi apoi suporturi, dovezi care sa o confirme. De obicei, dar nu întotdeauna, sustinerea afirmatiei se face prin exemple. E, de asemenea posibil, sa se înceapa cu o rezumare a exemplelor (dovezile) si apoi sa se extraga concluzia. Urmatorul paragraf dintr-un eseu despre cenzura, exemplifica modul in care se prezinta asertiunea si dovezile.

Cenzura, prin chiar natura ei, este împotriva principiilor unei societati democratice. [asertiune] Ea este fundamental antidemocratica pentru ca limiteaza exprimarea si permite câtorva persoane sa dicteze celor multi ce pot -sau ce nu pot- sa vada, sa citeasca sau sa asculte. [suport, dovada] De exemplu, retragerea din circulatie a unei carti controversate, priveaza autorul de un mare numar de cititori. In acelasi timp, grupul de indivizi care decid retragerea cartii de pe rafturile librariilor, spune de fapt publicului sa nu mai citeasca acea carte. [aceste doua exemple dezvolta propozitia suport.] Aceasta actiune, asadar, apartine mai mult ‘dictat-urii’ decât democratiei. [Reformularea asertiunii initiale]

3. Anticiparea obiectiilor

O practica obisnuita in eseul argumentativ este ca autorul sa îsi prezinte opiniile si apoi sa considere critic posibilele pareri opuse. E de asemenea posibil sa se înceapa cu expunerea punctelor de vedere cu care autorul nu e de acord, sa le critice cu scopul de a face loc parerii sale. La prima vedere, expunerea argumentelor opuse ar putea parea contradictorie sau in detrimentul eseului. Totusi, exista mai multe motive întemeiate care sa sustina prezentarea argumentelor opuse:
§ Daca obiectiile nu sunt prezentate, autorul suprima deliberat existenta oricarui contraargument. Situatia risca sa fie perceputa ca lipsita de obiectivitate si autorul poate pierde simpatia cititorului
§ Argumentul va avea mai multa credibilitate daca este luata in seama si cealalta latura. Ca in orice alta situatie când se vrea convingerea unei persoane, vor exista si dezacorduri. Prin anticiparea obiectiilor si prin demonstrarea vulnerabilitatii lor in fata argumentelor din eseu, opinia autorului poate câstiga acordul cititorului.
§ Practica includerii punctelor opuse, cultiva gândirea critica, fortând autorul sa se situeze pe sine intr-o dezbatere continua si sa constientizeze ca alte puncte de vedere nu numai ca exista, dar pot sa aiba si validitate.

4. Concluziile

In conditiile in care s-a spus deja in introducere ce parere va fi sustinuta, multi studenti sunt nesiguri ce sa scrie in concluzie. Concluzia e o parte foarte importanta a eseului pentru ca însumeaza teza si argumentele in favoarea ei, lasând cititorului o imagine clara asupra pozitiei pe care o adopta autorul. Nu e recomandat ca la acest stadiu sa se introduca idei noi, care nu au fost abordate in eseu. E de asemenea neîntelept a folosi concluziile ca loc de exprimare a opiniei proprii, ca loc pentru ‘ceea ce cred eu’. Facând asa, cititorul poate avea impresia ca oricine poate gândi ce doreste. In principiu, ideea e adevarata. Cu toate acestea, autorul trebuie sa-si aminteasca scopul pentru care a scris eseul. Acesta e nu doar de a spune cititorilor care e pozitia sa fata de subiect, ce gândeste, ci si de a-i convinge de validitatea argumentelor sale, pe care sa doreasca si ei sa le sustina, sau macar sa le cunoasca. De aceea, e absolut ineficient a spune ca oricare pozitie fata de subiect e in egala masura de îndreptatita.

Trasaturile cele mai frecvent intalnite ale concluziei unui eseu argumentativ sunt:

Sinteza argumentului: In concluzie, autorul trebuie sa reformuleze si sa rezume foarte scurt principalele puncte ale argumentului.
Reformularea tezei: Autorul reformuleaza si sustine importanta tezei, întrucât întregul eseu a gravitat in jurul demonstrarii sale. Unii considera ca a rescrie teza intocmai este o metoda retorica foarte eficienta. Alte persoane considera ca este bine a se reformula teza.

Propozitiile de final:

Aceasta sectiune semnaleaza sfârsitul eseului si sau o impresie de final cititorului. Iata câteva posibile moduri de scriere a ultimelor propozitii:
§ Discuta viitorul subiectului prezentat. Aceasta poate accentua importanta eseului. De asemenea, aceasta poate ajuta cititorul sa aplice noua informatie sau sa vada lucrurile global
§ Da cititorului ceva la care sa se gândeasca, poate un mod de a utiliza eseul in viata de zi cu zi
§ Revine la primele propozitii pentru a da o forma circulara eseului
§ Pune întrebari, ori cititorului, ori întrebari generale, care sa ajute cititorul sa obtina o noua perspectiva asupra subiectului

A fost prezentata aici îndeosebi structura unui eseu argumentativ. Totusi, aceasta structura poate fi aplicata si in alte tipuri de scriere academica. Aproape toate lucrarile include o introducere si o încheiere. Oricând trebuie prezentate argumente care sa sustina o teza, este bine a se include si posibilele obiectii alaturi de argumente care sa le problematizeze validitatea. De-a lungul întregului eseu, autorul trebuie sa aiba in minte cititorul caruia I se adreseaza si care sunt asteptarile acestuia. Tinând seama de aceste lucruri, elaborarea unui eseu va fi mai eficienta.

Argumentarea in paragraf
Ce e un paragraf?

Un paragraf e un grup de propozitii care sustin si dezvolta o singura idee sau un singur aspect al unui subiect mai larg. Paragrafu intruneste trei functii:
§ Introduce un nou subiect ( sau aspect al unui subiect) si il dezvolta
§ Face vizual si logic distinctia dintre noul subiect fata de cel anterior si fata de cel care urmeaza
§ Realizeaza o relatie logiga intre propozitiile din interiorul sau

Structura unui paragraf

Ca si eseul in intregul sau, paragraful are o structura care include o propozitie ce introduce subiectul, o dezvoltare a acestei propozitii si o concluzie. Multi teoreticieni au incercat sa dezvolte sisteme care sa descrie rolul acestor propozitii in paragraf, dar cele mai multe dintre aceste sisteme trebuie sa fie foarte flexibile ca sa ia in considerare variatia stilurilor de scriere. Cu toate acestea, exista, totusi, o tipologie a propozitiilor care este bine sa apara intr-un paragraf.

a. Propozitia-subiect

Cele mai multe paragrafe au o propozitie ce prezinta subiectul ce urmeaza a fi discutat.Restul paragrafului ramane sa dezvolte si sa explice aceasta propozitie. Deoarece ea introduce subiectul, aceasta propozitie e de obicei prima intr-un paragraf. E eficienta asezarea ei la inceput pentru ca astfel cititorul stie imediat despre ce va fi vorba in acel paragraf.

Exemplu:
S-au scris multe despre problemele sociale create de tranzitia la democratie in Europa de Est.

In anumite situatii, totusi, propozitia-subiect poate aparea in alt loc in paragra. Un exemplu este paragraful introductiv al unui eseu , unde propozitia-subiect va aparea ca ultima din paragraf. Un caz in care un paragraf nu are o propozitie –subiect e acela in care acel paragraf asigura trecerea sau e al doilea sau al treilea dintr-o serie de paragrafe ce dezvolta aceeasi idee.

b. Expansiunea sau reformularea

E foarte obisnuit ca dupa prima propozitie, autorul sa o dezvolte. Aceasta poate implica o reformulare mai detaliata a primei propozitii. E un truc stilistic des intalnit a incepe cu o propozitie relativ simpla si a o reformula apoi.

Exemplu:
Intr-adevar, problemele sociale ale tranzitiei par mai greu de depasit decat oricare alte probleme politice sau economice.

c. Limitarea

O alta strategie comuna dupa propozitia –subiect este ca imediat sa se limitezeparagraful la un aspect precis al problemei ce va fi discutata.

Exemplu:
Printre aceste probleme, totusi, unele dintre cele mai serioase sunt cele traite de femei, fie asta in familie sau la locul de munca.

d. Ilustrarea

O trasatura comuna a unui bun paragraf este aducerea exemplelor care sa sustina subiectul.Aceasta practica poate fi foarte utila in convingerea cititorului de validitatea opiniei autorului. Aceasta ilustrare poate lua forma citarii sau a referintelor la alte lucrari.

Exemplu:
Cercetari desfasurate de Hofstetter si Igel (1995), de exemplu, arata ca in fosta Germanie de Est, femeile au avut o mai mare rata a depresiilor, au apelat de mai multe ori decat barbatii la ajutorul psihiatric pentru a face fata schimbarilor sociale.

e. Analiza

E, desigur, insuficient sa ‘aruncam’ un exemplu in fata cititorilor. Daca ofera un exemplu, autorul trebuie sa il analizeze si sa arate ce demonstreaza acest exemplu, cu ce contribuie acesta la argumentarea propozitiei- subiect, ce se poate invata din el. Analiza poate fi realizata in relatie directa cu prima propozitie prin analizarea unor aspecte ale subiectului, expansiunea sau limitarile lui.

Exemplu:
In acelasi timp, nu poate fi trecut cu vederea faptul ca datele cercetarii pot fi influentate de faptul ca barbatii refuza sa apeleze la ajutor psihiatric de teama de a aparea slabi. Totusi, cercetari similare din Ungaria (Radnoti 1997) au aratat ca domeniile in care s-a petrecut cea mai mare schimbare sociala sunt cele ale conflictului dintre pastrarea locului de munca si cresterea copiilor. Acestea sunt, fara indoiala, sectoarele in care sunt implicate mai mult femeile.

f. Concluzia

Autorul e bine sa finalizeze printr-o propozitie care reitereaza sau reformuleaza propozitia initiala a paragrafului. Ar putea sa apara o suprapunere intre analiza si concluzie, pentru ca analiza reitereaza propozitia -subiect. Totusi, una dintre ele (analiza sau concluzia) trebuie sa apara. Un paragraf eficinent rareori se termina cu un exemplu.

Exemplu:
Devine clar, asadar, ca studiul efectelor sociale ale tranzitiei nu trebuie sa ignore componenta de gen.

Cum se scrie un abstract?

Un abstract este o expunere de sine stătătoare care prezinta pe scurt informatiile esentiale ale unei lucrari, ale unui articol sau ale unei carti; prezinta obiectivele, metodele, rezultatele si concluziile unei cercetari, are un stil foarte scurt si nerepetitiv.

Se scrie dupa ce lucrarea a fost terminata. Abstractul in sine este un mini-eseu. Un abstract bun nu trebuie sa depaseasca 250 de cuvinte.

Exista doua tipuri distincte de abstract:

DESCRIPTIV: are rolul doar de a identifica aria ce urmeaza a fi explorata in lucrare.Se foloseste mai mult in cazul rapoartelor si a monografiilor. Expune scopul elaborarii acelei lucrari sau raport. Se refera numai la organizarea lucrarii, nu si la continut. Are un rol asemanator cuprinsului unei carti si e util mai ales bibiotecarilor. De cele mai multe ori, un eseu de tip descriptiv este ca un cuprins al lucrarii.Spre deosebire de citirea unui abstract informativ, cel descriptiv nu poate substitui citirea articolului.

INFORMATIV: rezuma intreaga lucrare si ofera cititorului o privire de ansamblu asupra elementelor care vor fi discutate in eseu. Nu reprezinta mai mult de 10% din intreaga lucrare. Desi exista aceasta clasificare, cea mai des intalnita practica e de a scrie abstracte informative.

Un abstract informativ au de obicei urmatorul format:
- informatie de plecare (citat bibliografic sau alta identificare a unui document)
- reformulare concisa a subiectului, incluzand problema initială
- Prezentarea intrebarii la care raspunde lucrarea
- Sinteza rezultatelor
- prezentarea pe scurt a ideilor principale/ argumentelor
- Prezentarea concluziilor sau a recomandaril;or
- metodologie (pentru lucrarile experimentale) si rezultate
- concluzii majore, eventual recomandari

Limbaj:

- Timpul verbelor trebuie sa fie trecut, pentru ca abstractul prezinta o munca finalizata
- Nu se folosesc abrevieri, referinte, acronime.
- Fiecare propozitie trebuie sa contina cat mai multa informatie posibil, mai ales propozitia-tema, care trebuie sa cuprinda ideea principala sau subiectul
- Abstractul trebuie sa fie inteles si fara text
- Nu trebuie inclusa vreo informatie sau concluzie ce nu apare si in lucrare
- Sunt de evitat formulari de tipul: vor fi prezentate/ discutate
- E indicata folosirea diatezei active si a limbajului familiar cititorului potential

Marime si format:

- Marimea unui abstract e 100-200 cuvinte;
- Formatul abstractului e un paragraf, single space
- E bine ca propozitiile sa fie lucrate separat si apoi puse in legatura

Rezumate de analizat :

Abstract :
Articolul abordeaza exemplul elvetian recent al procesului prin care intrarii femeile au fost incluse in institutiile guvernamentale. Articolul sustine ca acest proces a fost intarziat printr-un complex de imprejurari sociopolitice, care include presiuni federale si ezitari, schimbari demografice si ale culturii politice precum si problema inlocuirii a ceea ce era considerat un drept al femeilor la amenintarea institutiilor patriarhale. Cazul ilustreaza succesul activismului politic de tip conservator si astfel, problematizeaza asumptia ca schimbarea poate fi realizata numai prin transformari sociale radicale.

Abstract :
Articolul examineaza posibilele forme de rezistenta in abordarea problematicii de gen care pot aparea în sistemele de învatamânt postcomuniste. Articolul analizeaza pe rand: lipsa suportului institutional, curriculum-ul de tip conservator, precum si perspectiva cadrelor didactice asupra problematicii de gen. Articolul analizeaza câteva prioritati pentru îmbunatatirea educatiei civice: specializarea cadrelor didactice, crearea pentru elevi a posibilitatilor de practicare a exercitiului democratic precum si crearea suportului institutional. Concluzia este ca in Romania, introducerea elementelor de gen in educatie trebuie sa inceapa cu formarea unui cadru institutional si cu pregatirea cadrelor didactice.


Abstract:
In timpul colonizarii Algeriei, valul si odata cu acesta, femeile, au devenit simbolul rezistentei, dar si al dorintei de subordonare din partea Frantei. Articolul analizeaza semnificatia valului Islamic si schimbarea sa in timpul Razboiului de Independenta dintr-un simbol religios si traditional, intr-unul politic. Articolul se concentreaza asupra simbolisticii religioase si a celei traditionale a vălului. Pentru semnificatiile religioase sunt citate fragmente din Coran care include simbolistica sacra a vălului. Pentru semnificatiile traditionale sunt citate si comparate fragmente din texte laice care normeaza si impun practica vălului. Articolul contrazice ideea ca femeile algeriene au fost apolitice. Departe de a fi o absenta, femeile algerine s-au implicat in cucerirea Independentei din 1954.

Cum se scrie un research proposal?

Paragraful 1: Care e intrebarea teoretica generala care ghideaza cercetarea si de ce este ea importanta?

- este o intrebare generala, nu una specifica
- lucrarea nu va raspunde la aceasta intrebare
- intrebarea e diferita de cea a lucrarii, dar o include
- intrebare cu raspuns evident

Exemplu: In toate tarile globului, femeile castiga mai putin decat barbatii pentru aceeasi munca, chiar si atunci cand ele sunt mai bine educate. Cum se explica acest fenomen?

Paragraful 2: Care e intrebarea specifica la care autorul vrea sa raspunda in lucrare si in ce mod se leaga aceasta de intrebarea generala?

- este intrebarea la care, de fapt, se va raspunde
- sunt de preferat intrebarile problematizatoare celor descriptive
- intrebare fara un raspuns evident
- intrebarile care presupun comparatii, legaturi intre doua concepte etc. ofera mai multe resurse de interpretare

Exemplu: Cum decid managerii companiilor private cat sa plateasca noilor angajati si ce diferentieri de gen fac? Aceasta intrebare urmareste diferentele initiale de salarizare dintre femei si barbati. Ea va explica daca femeile sunt sau nu dezavantajate de la inceputul intrarii lor pe piata muncii.

Paragraful 3: Ce tipuri de raspunsuri la intrebarea precedenta pot fi asteptate?
(mai mult de un raspuns)

Exemplu: Managerii fac discriminari: ei asuma ca femeile lucreaza mai putin din cauza responsabilitatilor de acasa, ca este posibil sa intre in concediu de maternitate, ca sunt mai putin interesat de promovare etc. In acest mod, dezavantajarea femeilor incepe de la intrarea lor pe piata muncii. Alternativ, managerii nu fac discriminari: la intrarea in munca, femeile si barbatii primsc aceeasi suma daca au aceleasi calificari. Diferentele de salarizare intervin mai tarziu in cariera. Este posibil, de asemenea sa existe niste factori care cauzeaza discriminarea la angajare cum ar fi……..

Paragraful 4: Prin ce e speciala tema/ cazul/ locatia aleasa? Daca am fi facut cercetarea in alt mod, care ar fi fost diferenta/ dezavantajul?

Exemplu: Situatia aparte a Romaniei: ce anume e particular in legatura cu tema: marea proportie a femeilor educate care sunt angajate in posturi de conducere, in comparatie cu istoria participarii femeilor pe piata muncii etc. Aceasta sugereaza ca femeile sunt capabile sa reduca inegalitatile de gen. Aceasta idee ar putea pune sub semnul intrebarii …etc.

Paragraful 5: Ce fel de surse vor fi folosite, care sunt posibilele deficiente/ limitari ale temei?

Exemplu: Pentru a studia tipurile de segregare de gen, voi face interviuri cu persoane ce detin posturi de manageri in trei companii din Romania. Interviurile vor urmari criteriile de angajare. Voi calcula rata schimbarii personalului in functie de gen etc.

Pasi in redactarea unei lucrari de diploma sau de masterat

download *.rtf

Rezumatul

Rezumatul e o scurta prezentare a ideilor principale dintr-un text sau a temei unui text folosind cuvintele cititorului.

Un rezumat:
- ajuta cititorul sa isi aminteasca cele mai importante elemente ale unui text sau ale unui fragment de lectura
- creeaza o versiune condensata a ideilor si informatiilor dintr-un text
- poate fi un mijloc de a integra ideile autorului in alte lucrari ale cititorului

Un rezumat nu presupune:
- evaluarea meritelor lucrarii rezumate
- prezentarea de catre cititor unei critici a lucrarii

Forma unui rezumat:
- prezinta numele autorului si al lucrarii rezumate
- prezinta tema si/ sau teza principala a autorului
- prezinta principalele idei in ordinea in care apar ele in text
- realizeaza conexiuni logice intre idei
- explica scopul si strategia folosita de autor in lucrare

Pasi in elaborarea unui rezumat:

A. Citirea si luarea notitelor
Cititorul:

1. Parcurge cu privirea intregul text si anticipă punctele importante
2. Citeste articolul foarte atent
3. Noteaza nu mai mult de cinci cuvinte pentru fiecare paragraf
4. Identifica ideea principala a fiecarui paragraf
5. Verifică daca a identificat toate ideile principale ale lucrarii
6. Identifica ideea de baza/ teza autorului. O reformulează intr-un mod foarte concis folosind numai cuvintele sale. Aceasta va reprezenta fraza cea mai importanta a rezumatului.
7. Arata în ce fel ideile principale ale fiecarui paragraf sustin teza articolului. Incearca sa folosească numai cuvintele sale. Daca trebuie sa folosescă si cuvintele autorului, va folosi citatul. Este bine sa identifice formularile – cheie, sintagmele importante din text care exprima bine ideile principale. Daca le va cita în rezumat, noteaza numarul paginii. Trebuie evitate citatele mai mari de o propozitie.
8. Da informatiile suport pe care le ofera autorul pentru a sustine/ explica ideea principala

B. Redactarea

Primul paragraf al rezumatului va include numele autorului si al lucrarii rezumate. El va prezenta foarte scurt tema si/ sau teza principala a autorului. Daca e necesar pentru credibilitatea rezumatului, include si numele sursei (subliniat) precum si câteva informatii despre autor.
Se prezinta principalele idei in ordinea in care apar ele in text. Nu omite idei importante. Trebuie realizate conexiuni logice intre idei. Explica scopul si strategia folosita de autor in lucrare. Un posibil sfat pentru evitarea plagiarismului e a pune de o parte textul original atunci cand se redactează rezumatul. Se vor folosi numai notitele. Daca există cuvinte de specialitate fără de care e imposibilă întelegerea textului, oferă scurte explicatii, chiar daca aceste explicatii nu fac parte din text.

Unii profesori considera ca e necesar pentru un rezumat sa includa si un paragraf de evaluare a textului original de catre student. Daca se opteaza pentru introducerea unui astfel de fragment, el va trebui să răspunda la urmatoarele întrebări: Te-a convins autorul de validitatea tezei/ ideii sale? Textul ti s-a parut a fi scris eficient? Pentru fiecare dintre întrebări, ofera justificări ale răspunsului dat.

C. Verificarea

Reciteste textul si rezumatul pentru a verifica daca ai surprins bine ideile importante si daca ai citat corect.

A nu se confunda rezumatul unui text cu analiza acestuia. In cazul cursurilor de Literatura, e putin probabil ca profesorul sa doreasca o simpla rezumare a unui text. In aceste situtii va trebui inclus un foarte scurt rezumat al textului, dar numai atat cat e necesar pentru a face clara interpretarea proprie a textului.

Calitatile unui rezumat bun:

Calitătile unui rezumat sunt claritatea, concizia, coerenta si independenta.
1. Un rezumat trebuie sa fie clar, inteligibil. Trebuie izolate toate punctele importante ale textului original si notate pe o lista. Revizuieste toate aceste idei si include-le în rezumat pe acelea care sunt indispensabile dezvoltarii tezei autorului.
2. Un rezumat trebuie sa fie concis. Studentii tind ori sa nu extraga nici o idee importantă dintr-un text ori, dimpotriva, sa evidentieze ca foarte important 90% din text. Elimina repetitiile si detaliile, chiar daca autorul revine asupra unor idei. Ca marime, un rezumat trebuie sa aiba între 1/3 si 1/4 din textul original.
3. Rezumatul trebuie sa aiba coerenta unei demonstratii. El trebuie sa faca sens ca o lucrare de sine statatoare. Scrie o introducere si o concluzie.
4. Rezumatul trebuie sa fie independent în sensul ca autorul acestuia nu trebuie sa il imite pe autorul textului original. Dimportiva, pe parcursul intregului rezumat, trebuie sa se ‘audă’ vocea persoanei care il redacteaza. Atentie, totusi, pentru a se evita distorsiunile, confuziile între cele doua voci prin introducerea unor comentarii de catre autorul rezumatului.



SACRI